Spune-mi Patachon! Sau Adrian, dacă vrei.

     Îmi trag originile de la Gorj ca și prietenul meu Brâncuși. Singurul lucru pe care îl avem în comun însă, este că amândoi ne-am dorit să vedem lumea mare.

     Prima călătorie serioasă am făcut-o la 13 ani, la Paris, alături de un grup folcloric din județ. Prieten cu artiștii, încă de pe atunci. Excursia asta s-a dovedit a fi fundația vieții mele de călător, iar odată întors cu mai multe bagaje decât am plecat (…de cunoștințe, evident!), gândul mi-a fost mereu departe.

     În 2013 o excursie venită de nicăriei, în fabulusul Rio de Janeiro, mi-a deschis porțile către Lumea Nouă. Aici cred că mi-am luat supradoza de entuziasm și curaj, fiind și o punte pentru noile aventuri ce au urmat și poate și unul din motivele ca la un moment dat să deschid blogul pe care îl citești chiar acum.

     2014, Tailanda. Singur cu un rucsac mare și vechi. Un milion de gânduri, tone de sentimente și incertitudi. Aici am vazut cu ochii mei, pe propria mea piele, că se poate. Se poate și „singur de nebun” așa cum am auzit murmurul lăsat în urma mea.

     Degetul arătător îmi indică Costa Rica pe glob. Acolo am văzut și înteles natura mai bine ca nicăieri. O lecție de geografie mai prețioasă ca tot ce învățasem la școală până atunci.

     După toate cele de mai sus, m-am înscris serios la școala vieții și am învățat rând pe rând în: Singapore, Malaezia, Indonezia, Columbia, Peru, Ecuador, Mexic și Cuba.

     Ce am învățat și ce am văzut o să împart și cu tine.

     Sunt aici ca să privești lumea prin ochii mei și într-o bună zi să o privești și prin ai tăi!  

     Pura Vida & Travquilo!

Close Menu